Ad portas Alpes

Peregrinarile noastre pe meleagurile austriece ne-au purtat printr-o multitudine de locuri, urbane si periurbane, naturale si salbatice. Poposit in aceasta tara, mai ales pentru o perioada mai lunga de timp, ti se insinueaza inevitabil in gand intrebarea "dar pe-un munte cand mergem si noi?". In acest taram unde Alpii isi au casa...sau unde Austria isi are casa in Alpi, ne-am simtit cel mai aproape de plaiurile natale. Desi Viena este relativ departe de zona montana, traindu-si linistita timpul in Campia Dunarii, modalitatile de a ajunge in munti sunt facile dar nu neaparat accesibile din punct de vedere financiar.
Noi am facut asftfel incat sa fie bine si sa ajungem la radacina de munte.
La 40 km sud de Viena, micutul orasel Puchberg am Schneeberg, alaturi de satul Schneebergdörfl deschid calea catre "muntele de zapada" sau Schneeberg.
Puchberg am Schneeberg este un oras de teapa Busteniului, intesat cu case de vacanta, pensiuni, restaurante rustice, iar drumul spre Schneebergdörfl te poarta prin curti de ferme de animale si gospodarii multicolore.
Poate ca am stat foarte mult timp departe de munte si am uitat cum este sa resimti fiorul acela, pe care cu greu il poti cuprinde si descrie in limbajul comun. Aici am redescoperit insa acea sinestezie pe care muntele o emana atunci cand ii strabati potecile.
Schneeberg este ultima reduta rasariteana de peste 2000 m a lantului alpin si cu ai sai 2076 m, domina Austria inferioara. Statura sa impresionanta poate fi lesne zarita din Viena sau Bratislava intr-o zi senina.
In satul Schneebergdörfl, traiul este simplu, asa cum este in catunele din Apuseni sau poate in micile asezari tibetane sau peruviene, pentru ca aici standardele de viata, acceptate de societatea noastra moderna semi-robotizata si preocupata de orice altceva, nu se aplica. Aici viata decurge dupa principii elementare, guvernata de o relatie mutuala om-natura in care zilele decurg linistit spre un viitor senin si mai putin apasator.
Ne-am oprit cu amaraciune la poalele muntelui pentru ca nu puteam inainta, ora fiind tarzie si neavand la noi decat ceva dintr-ale gurii. 
Cu ochii larg deschisi am aruncat priviri admirative catre ale sale inaltimi, adulmecand miresmele de pin si brad si iarba cruda si ascultand impacati linistea.

Ne-nclinam!


 
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Across the polar circle, along Norway

Our story and portrait of Matterhorn

Caminul lui Neptun