Life is a never-ending journey

Captivata de iceberg-uri, simteam totusi cum incet-incet ieseam in larg si, odata cu miscarea navei, a venit si raul de mare. Cum nu mai fusesem niciodata pe marea deschisa intr-o corabie de dimensiunile aceleia pescaresti, credeam ca nu voi fi afectata, dar se pare ca o zi si jumatate pana in fiord nu m-am putut bucura pe deplin de peisaj, desi era apa cat vedeai cu ochii si doar in vestul nostru indepartat se iteau din cand in cand munti razleti de pe coasta Groenlandei. A sosit si momentul in care apele s-au calmat, odata cu apropierea de fiordul Kangerdlugssuaq, aria de studiu/prelevare de probe sedimentare. Acum intelegeam cu adevarat configuratia unui fiord si realizam ironic ca lucrurile spuse de IPCC despre topirea ghetarilor nu sunt intru totul neadevarate, ci doar (putin?) exagerate. Din cauza conditiilor meteo neprielnice si a ghetii, a trebuit in vreo doua zile sa ancoram in fiordul Mikis, un loc linistit, folosit de navele de explorare si ...

De curand mi s-a indeplinit un vis si am realizat un lucru pe care poate putini romani il fac – acela de a ajunge in Groenlanda si nu oricum, ci facand parte dintr-o expeditie daneza de prelevare a unor probe de sedimente de pe fundul unui fiord din estul Groenlandei. Inarmata cu entuziasmul de rigoare si cu aparatul foto, am incercat sa surprind pe cat am putut minunatiile care mi s-au ivit rand pe rand in fata ochilor. Expeditia a fost una a premierelor pentru mine, fiind prima data am cand zburat cu elicopterul, chiar si numai pentru 10 minute, prima data cand am stat mai multe zile (8 la numar) pe o corabie (fosta pescareasca), prima data cand am iesit in ape deschise, inspumate, in furtuna, prima data cand am avut rau de mare, cand am vazut aurora boreala, cand am trecut de Cercul Polar de Nord, cand am calatorit in avion la clasa I si lista poate continua… dar sa o iau intr-o ordine fireasca... La inceput de septembrie am plecat din Copenhaga cu destinatia Kulusuk, un...