Instantanee in Wroclaw

Poate ca este felul nostru de a fi sau doar concursul straniu de imprejurari, dar aproape intotdeauna "reusim" sa ajungem in situatia in care timpul pur si simplu "nu mai are rabdare" cu noi. Suntem pusi pe fuga, mereu contra-timp si pe pragul de a pierde autobuze, avioane, trenuri. 

   

Ei bine, nici in Wroclaw nu ne-am dezis de acest "tabiet". Relaxati

am ajuns in oras, la fel de linistiti ne-am asternut planul pe harta, am servit o cafea buna si fierbinte de la un automat si... am iesit din gara.

Starea de acalmie a tinut pana la prima intersectie, acolo unde trebuia luat autobuzul spre aeroport.    

 Exact ca la un spectacol stradal ad-hoc, lumea era adunata nevoie mare si peste masura de curioasa, pe trotuare, pe strada, pe la balcoane, sa asiste la un accident de circulatie. 

De vina era soferul autobuzului! Care autobuz? Ati ghicit, autobuzul pe care trebuia sa-l luam spre aeroport.

Intr-o maniera nu straina de cea romaneasca, la fata locului era prezent, gata sa-si indeplineasca datoria cu maxima responsabilitate si zel, un contingent de politisti. Bineinteles, toti adoptau acel aer grav si impunator al autoritatii care vine sa imparta dreptatea pentru plebe. Si ce atitudine mai graitoare de a transmite acea seriozitate decat a sta cu mainile in san si a constata intamplarea nefericita.

Desigur, transportul pe ruta noastra a fost perturbat. Norocul nostru a fost ca nu trebuia sa plecam tocmai atunci, avand astfel timp sa vizitam o parte din oras si sa lasam circul accidentului sa se disipeze de la sine.

Am plecat spre centrul orasului odata cu venirea televiziunii.

Orasul Wroclaw se aseamana din multe puncte de vedere cu orice oras mare din Romania. Cladiri uitate de vreme si de timp...si de autoritati, lumea grabita si nervoasa care se indreapta spre acel undeva indefinit, trafic haotic, pe pereti graffiti-uri si afise multicolore si derutante vizual. Toate adunate ofera imaginea unui oras debusolat dar totusi dinamic, dezorganizat dar parca mai mult de atat.

Este un oras dual, in care uratul arhitectonic comunist coabiteaza cu frumosul rustic german, generand un cadru misterios, in nici un caz neplacut ci mai degraba atragator si divers.

Centrul orasului aminteste de pietele hanseatice, dominate de cladirea primariei si catedrala, strajuite de cladiri multicolore si inguste, inalte de 2-4 caturi si acoperisuri abrupte.

Din pacate nu am avut timpul necesar de a strabate si alei mai putin accesibile, trebuind deja sa ne intoarcem la "fata locului".

Am facut ultimul sprint din periplul polonez spre statia de autobuz, unde, acelasi contingent de politisti isi continua activitatea de constatare. Parca eram prinsi intr-o bucla temporala (mai lipsea sticla de Zubrowka).

Din fericire, transportul isi reluase orarul normal si astfel am reusit sa ajungem la timp la aeroport. 

Ne-nclinam!