Un munte de amintiri

Cele 5 saptamani petrecute in tara vor ramane fara echivoc intiparite adanc in memoria noastra. S-au derulat o sumedenie de evenimente deosebite, care, rememorate acum si aici, departe de casa, ne umplu inima cu un soi de bucurie ce mai bine ramane fara explicatie.
Fara indoiala, cel mai mult ne bucura faptul ca am avut aproape familia si prietenii, carora le suntem datori cu gratitudine si speranta ca ce-am facut pana acum si ce vom infaptui in viitor se va ridica la nivelul fericirii pe care ei ne-au pricinuit-o.
Fiecare moment in parte petrecut in tara, aici ori acolo, va constitui subiectul unor relatari separate si detaliat expuse dar pentru inceput am decis sa impartasim amintirile unei drumetii pe-un munte necunoscut noua, Retezat.
Protagonistii, subsemnatii si bunii prieteni, Andrei si Andrei (Enea si Verdeanu). Am parcurs un traseu frumos, intr-un ritm echilibrat de dorinta de a merge cat mai repede si a vedea cat mai multe locuri extraordinare dar trasi inapoi de echipamentul greu si suita de cascade a caror apa vuia grabita la vale, pregatita sa iasa din munte.
Primul popas l-am facut la Cabana Pietrele, unde dealtfel am servit si prima runda (dubla) de suc de mere.
Ascensiunea propriu-zisa am inceput-o de la cabana, deplasandu-ne spre Culmea Lolaia.
Spre nenorocul nostru, ne-am sincronizat drumetia cu o perioada extrem de calduroasa din aceasta parte a tarii, motiv pentru care am intampinat unele dificultati la urcare.
Odata ajunsi pe creasta ni s-au dezvaluit peisaje spectaculoase-abrupturi, creste secundare, vai glaciare, mari de grohotisuri, palcuri de jnepeni care pictau in verde crud versantii goliti de vegetatie. A fi prezent aici este ca si cum ai asista la un curs fara profesor de geomorfologie imbinata cu biogeografie si geologie.
Dimineata ne-am trezit tarzior, am fost lenesi pentru ca ne permiteam. Ziua precendenta a fost lunga, traseul asijderea insa la finele zilei nu am resimtit extenuare, motiv pentru care ne-am propus aceeasi tactica si pentru ziua ce urma. Planul era sa ajungem la Lacul Bucura.
Pe traseu am intalnit foarte putini oameni, iar din cei putini majoritatea erau straini. Din acest motiv am fost foarte surprinsi sa descoperim sumedenia de corturi si galagia generala ce se propaga dinspre malul Bucurei la ora la care am ajuns pe varful Bucura (2433 m). In rest, turme de oi si vaci, pascand indiferente pe versantii ce strajuiesc cel mai mare lac glaciar (ca suprafata) din Romania.
Am campat nu foarte aproape de lac intrucat aveam nevoie atat de spatiu cat si de foarte putina poluare luminoasa pentru a ne juca cu echipamentul carat cu atata truda pe munte.
Am decis in dimineata celei de-a 3-a zi sa nu mai urcam pe Peleaga (2509 m), din lipsa de timp. Astfel, am coborat incetisor pe Valea Pietrele, animati de masivitatea versantilor si razele difuze ale unui Soare ascuns in nori. Am ajuns pe la ora 17 inapoi la Cabana Pietrele unde ne-am cinstit din plin cu inca 3 runde de suc de mere, adica subsemnatii si Andrei V., in timp ce Andrei E., imbatat fiind cu vitamina C, si-a sacrificat digestia cu 7 pahare. Dupa aceasta pauza lunga am coborat pana in Carnic, unde am campat  si in dimineata urmatoare am coborat cu masina pana la trenul din Ohaba de sub Piatra.
4 prieteni impreuna, 3 zile la altitudine, 2 nopti sub Calea Lactee si 1 munte extraordinar.

Ne-nclinam!

Comentarii

  1. Absolut minunate fotografiile. Regret nespus ca nu am putut participa. Poate reusesc sa va smulg promisiunea ca o sa va intoarceti in Retezat, ca sa mergem toti de data asta :)
    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ati expus foarte frumos tot ce a fost! De la traseu, pana la peisaje si experiente. Mai ales cu digestia mea sacrificata :))
    Sa ne revedem sanatosi, sa repetam experienta de cat mai multe ori!
    A fost superb, confirm!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fiecare data cand ne uitam la aceste fotografii, ne amintim cu drag de zilele petrecute acolo sus. Cu siguranta vom repeta isprava la urmatoarea revedere!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Across the polar circle, along Norway

Our story and portrait of Matterhorn

Caminul lui Neptun