Prin Depresiunea Brasov
Asa cum relatasem in penultima postare, dupa o balaceala revigoranta in apa lacului Sf.Ana, eu cu Sorin am pornit pe la ora 16, pedaland nevoie mare spre Brasov. Drumul pana la un moment dat, a fost excelent si...punct. Dupa vreo 4-5 km ne astepta cosmarul asfaltic. Avand si cursiere, drumul a fost o adevarata incercare. De la asfalt bombardat, la piatra cubica si chiar pamant, cam asta am indurat pana in Bixad, de unde am dat de drumul european E578. De aici, drumul a fost ca-n palma si in mare parte plat. Pana in Sfantu Gheorghe am mai avut parte de ceva urcusuri si coborasuri, asa, sa simtim muschii lucrand. Poze din acest drum nu avem pentru ca, na, se intelege ca nu prea am oprit pentru astfel de ocazii. Revenind, dupa Sfantu Gheorghe, incepe sesul Depresiunii Brasovului, cu relieful plat astfel incat se putea zari la kilometri distanta. Cu cat ne apropiam de Brasov cu atat muntii care strajuiesc depresiunea se aratau tot mai semeti. Ciucas, culmea Zaganului, Bucegii, Piatra Ma...