Biciclind la malul marii

Calendaristic a venit primavara. Stand si privind pe geam, parca zarim doi-trei, hai zece ghiocei cum se inalta sfiosi, sfidand parca rafalele de vant care cauta sa ii doboare la pamant.

Am zis sa sfidam si noi vremea potrivnica si sa ne aventuram la o tura de antrenament cu bicicleta pe coasta estica a Sjaelland-ului.

Cu un vant din fata ce ingheta pana si dorinta de a porni la drum, ne-am hotarat totusi sa celebram debutul primaverii pedaland spre soare-rasare.

Cu fiecare kilometru pedalat parca simteam drumul tot mai anevoios si nu datorita diferentelor de nivel (inexistente dealtfel) ci intensitatii crescande a vantului. Astfel, ultimii 2 km pana la a ajunge pe tarmul din Vedbaek au fost parcursi cu un efort fizic exponential mai mare, la final fiind nevoie sa ne stergem lacrimile (nu de emotie).

Ne-am incumetat sa ne apropiem de mal desi eram impinsi inapoi de vantul ce depasea 35 m/s si de doamne mai putin pudice care imitau sirenele in apa involburata.

Totusi era frumos. Cerul era de un albastru proaspat iar vizibilitatea in zare ne-a facut sa jinduim la tarmul nitel mai stancos al Suediei. 

Ne-am continuat apoi drumul spre nord-vest, de-a lungul tarmului, fiind de data aceasta impinsi de vant din lateral, ceea ce era mult mai bine si mai putin solicitant. 

Drumul spre casa a fost cu atat mai placut cu cat acesta ne-a purtat pe drumeaguri destinate bicicletelor, care serpuiau prin micile localitati si ocolind aglomeratia marilor bulevarde. 

Am parcurs vreo 47 de km si am simtit cum renaste in noi dorinta de a pedala.

Ne-nclinam!