La vecinii suedezi

Intr-o senina duminica de toamna, cum rar se intalnesc prin locurile acestea, cu gandul de a evada din cotidian, fie si pentru foarte scurt timp, am pornit spre Helsingborg, un orasel situat pe coasta suedeza, dincolo de stramtoarea Øresund. Cum seara anterioara o petrecusem la prietena noastra, Aliona, ruta ne-a fost: Roskilde – Copenhaga – Helsingør (Dk) – Helsinborg (Se). Dornica sa ia o pauza de la activitatea stiintifica, Aliona s-a hotarat sa ni se alature in periplu.

Zis si facut – dupa doua trenuri schimbate, ne-am imbarcat pe feribotul Tycho Brahe, care ne-a purtat doar 20 de minute intre Helsingør sau Elsinore (acolo unde acum mai bine de patru secole, Hamlet reflecta la dualitatea fiintei umane) si omonimul sau de peste stramtoare. Pe vas nu am avut ragaz decat pentru un pranz frugal si cateva poze. Dincolo de apa ne-a intampinat un orasel cochet, cu influente vechi, dar si cu o arhitectura contemporana evidenta. Hoinarind pe stradutele pedestriene, primul popas mai mare l-am facut la turnul Karnan, vechi centru de aparare de pe vremea cand orasul apartinea Danemarcei.

 Dupa cateva parcuri si biserici vazute (printre care si o biserica ortodoxa sarbeasca), ne-am indreptat spre un cartier nou, situat la mare, unde planificarea urbana riguroasa, dezbracata de orice identitate, isi spune cuvantul. Arta futurista isi face si aici simtita prezenta, nu doar la “fratii” danezi, dar cu toate astea, reusesc sa prezerve o buna parte din monumentele vechi.

 Spre seara, norii negri se aglomereaza pe cer iar furtuna iminenta creeaza decorul perfect. Plimbandu-ne pe promontoriu, intalnim si una dintre principalele atractii ale orasului, plaja tropicala cu palmieri, de doar cativa metri patrati. Indicatoarele de pe plaja ne aratau totusi ca suntem in directia buna.

Corabia ne poarta inapoi acasa, pentru a prinde ultimele raze de lumina difuza si pentru cateva incercari de a surprinde fantoma lui Hamlet, iesita sa bantuie orasul.