Poteca baciului- Ziua 2

A doua zi, la soare-rasare, se conturau orizonturile unei zile senine. Am deschis ochii devreme, vrand sa parcurgem ce ne-a mai ramas din creasta (vreo 16 km) si sa coboram pana in Dambovicioara.  
La iesirea din refugiu, rasaritul purpuriu, pe fondul unei linisti mormantale, si aerul tare si rece de munte ne-au incarcat cu energie si au inlaturat orice ramasita de somnolenta din corp.

  Cu putin timp inainte de ora 10 ajungeam pe Piscul Baciului (La Om- 2238 m). Spre deosebire de urcarea precedenta cand varful ne-a intampinat cu vant puternic si ceata deasa, anul acesta am putut admira zarile celor patru puncte cardinale.

De La Om am coborat lin pana in Saua Grindului si de acolo am continuat spre creasta sudica, partea de traseu necunoscuta noua. De aici creasta devine tot mai ingusta iar versantii periculos de abrupti insa cararea este strajuita de palcuri de garofite si flori de colt.

In jur de ora 14 eram in apropiere de varful Funduri cand vremea s-a schimbat brusc, asa cum se intamplase si cu o zi inainte. Norocul nostru a fost ca eram aproape de finalul traseului de creasta, urmand sa incepem coborarea prin padurea de amestec. Timp de aproape 2 ore ploaia ne-a insotit prin culoarele de grohotis, pajistile proaspat rascolite de turmele de oi si padurile de molid si foioase. Abia in Poiana Funduri am putut privi in spate sa admiram drumul pe care tocmai il facusem.

 Pana la Cabana Brusturet am mai mers vreme de 1 ora iar de acolo am intrat in Cheile Dambovicioarei care erau intesate de turisti. 
Trecuse ceva vreme de cand am vazut Pestera Dambovicioarei ultima data, iar ca orice obiectiv natural de interes in Romania, asa-zisii experti in managementul turistic au reusit sa-l distruga. La intrarea in pestera troneaza o constructie monstruoasa de 2 etaje care mascheaza efectiv pestera, facand mai interesante si mai atractive tarabele pline cu kitsch-uri.

 Traseul s-a incheiat in localitatea Dambovicioara, de unde am luat un microbuz pana in Podul Dambovicioarei. Acolo am facut ceva la care ne pricepem si anume autostopul pana in Bran. Odata cu traversarea culoarului Bran-Rucar am putut savura pentru o ultima data semeata creasta a craiului si sa ne gandim cu un zambet schitat in coltul gurii la apusul si rasaritul soarelui din varf de munte.

Traseul GPS al intregii ture