Apus pe creasta craiului- Ziua 1

Gasim ca foarte naturala alegerea pe care am facut-o cu privire la destinatia montana la intoarcerea in tara. Pentru noi Piatra Craiului a devenit acel loc care, indiferent de cate ori il revedem, trezeste simtaminte care dormiteaza peste an, hraneste spiritul cu liniste si ofera locuri fruntase la spectacolul naturii.
Este pentru a treia oara cand urmam potecile craiului si in acelasi timp a treia poveste de spus. Conditiile au fost diferite de fiecare data la fel si traseul urmat. Recapituland, prima urcare a fost in iarna lui 2009, urmand traseul Cabana Gura Raului-Cabana Curmatura- Varful Piatra Mica (1816 m)-coborare prin Saua Crapaturii pana in Zarnesti. A doua urcare in vara lui 2011 pe traseul Cabana Gura Raului-Cabana Curmatura- Vf. Turnu- Vf. Ascutit- Vf. La Om- coborare pe "La Lanturi" pana la Cabana Plaiul Foii. Traseul de anul acesta seamana cu cel din 2011 doar ca de data aceasta de La Om am continuat pe creasta sudica, trecand de varful Grind si parasind creasta prin Saua Funduri, coborand pana la Cabana Brusturet- Cheile Dambovicioarei, traseul incheindu-se in localitatea Dambovicioara.
La ora plecarii din Gura Raului sperantele erau mari, impinsi eram de la spate de vremea excelenta si un cer de un albastru crud. Cu cat inaintam in padure, norii se asezau strategic ca intr-un puzzle, astfel incat la Cabana Curmatura, dupa doar 1 ora si jumatate, albastrul oceanic sa se transforme intr-un cenusiu tomnatic si amenintator.
Am decis sa continuam, fiind prea devreme sa campam. In Saua Crapaturii cerul continua sa fie plumburiu insa sansele de ploaie erau mici. Ceea ce aveam sa aflam in momentul cand am inceput sa urcam lanturile spre Vf. Turnu era ca pe versantul vestic se pregatea un mic cadou de bun-venit oferit de munte pentru ai sai oaspeti. In scurt timp cerul s-a intunecat si s-a pus pe o ploaie zdravana, indeajuns sa penetreze impermeabilul nostru. De nevoie, ne-am adapostit sub petecele de molizi si am asteptat circa jumatate de ora ca ploaia sa conteneasca.
Din fericire pentru noi, pe cat de repede a inceput ploaia, pe atat de rapid s-au risipit norii dupa, astfel incat in momentul ajungerii la refugiul Carol Lehmann, cerul sa fie din nou senin, permitandu-ne sa avem vizibilitate crescuta in zare si sa asistam la un apus de poveste.
La soare-apus am avut privilegiul sa privim in nemarginire si sa ascultam linistea care domnea pe creasta, netulburata nici macar de caprioarele care alergau agile si gratioase pe culmile prapastioase.
Traseul GPS al intregii ture

Comentarii

  1. Confitor ARTizanat6 august 2012 la 23:12

    Buna Andreea,
    Mi-a facut o reala placere sa ma uit pe blogul vostru. Aveti fotografii extraordinare.
    Tineti-o tot asa! Mult spor si toate cele bune!
    Te salut,
    Alina Lapusneanu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poteca baciului- Ziua 2

Imagine
A doua zi, la soare-rasare, se conturau orizonturile unei zile senine. Am deschis ochii devreme, vrand sa parcurgem ce ne-a mai ramas din creasta (vreo 16 km) si sa coboram pana in Dambovicioara.    La iesirea din refugiu, rasaritul purpuriu, pe fondul unei linisti mormantale, si aerul tare si rece de munte ne-au incarcat cu energie si au inlaturat orice ramasita de somnolenta din corp.   Cu putin timp inainte de ora 10 ajungeam pe Piscul Baciului (La Om- 2238 m). Spre deosebire de urcarea precedenta cand varful ne-a intampinat cu vant puternic si ceata deasa, anul acesta am putut admira zarile celor patru puncte cardinale. De La Om am coborat lin pana in Saua Grindului si de acolo am continuat spre creasta sudica, partea de traseu necunoscuta noua. De aici creasta devine tot mai ingusta iar versantii periculos de abrupti insa cararea este strajuita de palcuri de garofite si flori de colt. In jur de ora 14 ...
Citiți mai multe

Iceland- the country of fire and ice

Imagine
Surrounded by the Atlantic, partially covered with ice, crested by deep valleys, strong waterfalls, Iceland is the tip of the sword above the Mid-Atlantic Ridge. A vast land of incredible natural diversity, from the snow covered peaks in the center to the endless black-sand beaches that struggle vigorously with the Atlantic waves. It is the place where ice and fire coexist, giving a unique landscape where glaciers form on top of volcanoes, lava springs out from under the ice,  mud boils at the surface and sulfur-rich waters heal any wound. Father time and mother Earth have been both generous and cruel with these lands. The beauty and wealth found here is only equaled by the numerous natural disasters that have crippled the country's forest surface to almost nothing and decimated the population throughout history. Any geologist would easily agree that Iceland is more than fascinating. Speaking from personal experience and knowledge, Iceland is definitely one of the best places to...
Citiți mai multe