Iceberg-uri la orizont

Captivata de iceberg-uri, simteam totusi cum incet-incet ieseam in larg si, odata cu miscarea navei, a venit si raul de mare. Cum nu mai fusesem niciodata pe marea deschisa intr-o corabie de dimensiunile aceleia pescaresti, credeam ca nu voi fi afectata, dar se pare ca o zi si jumatate pana in fiord nu m-am putut bucura pe deplin de peisaj, desi era apa cat vedeai cu ochii si doar in vestul nostru indepartat se iteau din cand in cand munti razleti de pe coasta Groenlandei.

A sosit si momentul in care apele s-au calmat, odata cu apropierea de fiordul Kangerdlugssuaq, aria de studiu/prelevare de probe sedimentare. Acum intelegeam cu adevarat configuratia unui fiord si realizam ironic ca lucrurile spuse de IPCC despre topirea ghetarilor nu sunt intru totul neadevarate, ci doar (putin?) exagerate.

Din cauza conditiilor meteo neprielnice si a ghetii, a trebuit in vreo doua zile sa ancoram in fiordul Mikis, un loc linistit, folosit de navele de explorare si exctractie de minereuri din zona, cat si pentru depozitarea containerelor cu combustibil. Astfel, sederea ne-a fost prelungita cu 2-3 zile, timp de meditatie la superbitatea naturii, de reculegere, dar si de discutii cu cercetatorii din SUA sau cu membrii echipajului – 2 persoane din Insulele Faeroe, 2 din Lituania si una din Letonia. Linistea ne mai era intrerupta de cate o barcuta de pescari doritori sa faca schimb de alimente – carne proaspata de balena in schimbul orezului, cafelei si a altor produse.

La intoarcere, furtuna si implicit lipsa vizibilitatii au facut ca timpul sa se scurga incet, dar astfel am avut ocazia sa mai invat despre meseria de marinar si despre alcatuirea unei corabii. In apropiere de satul Kulusuk (unde este aeroportul) o barcuta Zodiac ne-a lasat la tarm, echipa din SUA continuandu-si expeditia intr-un alt fiord.

Peisajul din jurul Kulusukului este si mai impresionant decat cel din Tasiilaq, avand si groenlandezii „Piatra Craiului” a lor, siruri muntoase mai joase, dar impunatoare. Cum avionul il aveam dupa o zi de la debarcare, ne-am cazat la hotelul din localitate, cu preturi exorbitant de mari, dar singura optiune din zona. Timpul ne-a permis sa vizitam centrul satului, cat si imprejurimile, dominate de roca proaspata la zi, de paraiase, de muschi si licheni.

Expeditia s-a terminat cu aceeasi escala in Islanda, cu o vizita de cateva ore a oraselului Keflavik si cu un zbor (din greseala) la clasa 1 pana in Copenhaga.  Pe langa scopul stiintific, pot afirma ca m-am incarcat cu experiente de toate felurile, dar mai ales cu sansa de a vedea acel tinut la care doar visam odata. Sper ca peste putin timp sa fiu printre cei care fac stiinta in zona, si nu doar cea care citeste despre ea.