Life is a never-ending journey

A doua zi, la soare-rasare, se conturau orizonturile unei zile senine. Am deschis ochii devreme, vrand sa parcurgem ce ne-a mai ramas din creasta (vreo 16 km) si sa coboram pana in Dambovicioara.    La iesirea din refugiu, rasaritul purpuriu, pe fondul unei linisti mormantale, si aerul tare si rece de munte ne-au incarcat cu energie si au inlaturat orice ramasita de somnolenta din corp.   Cu putin timp inainte de ora 10 ajungeam pe Piscul Baciului (La Om- 2238 m). Spre deosebire de urcarea precedenta cand varful ne-a intampinat cu vant puternic si ceata deasa, anul acesta am putut admira zarile celor patru puncte cardinale. De La Om am coborat lin pana in Saua Grindului si de acolo am continuat spre creasta sudica, partea de traseu necunoscuta noua. De aici creasta devine tot mai ingusta iar versantii periculos de abrupti insa cararea este strajuita de palcuri de garofite si flori de colt. In jur de ora 14 ...

Gasim ca foarte naturala alegerea pe care am facut-o cu privire la destinatia montana la intoarcerea in tara. Pentru noi Piatra Craiului a devenit acel loc care, indiferent de cate ori il revedem, trezeste simtaminte care dormiteaza peste an, hraneste spiritul cu liniste si ofera locuri fruntase la spectacolul naturii. Este pentru a treia oara cand urmam potecile craiului si in acelasi timp a treia poveste de spus. Conditiile au fost diferite de fiecare data la fel si traseul urmat. Recapituland, prima urcare a fost in iarna lui 2009, urmand traseul Cabana Gura Raului-Cabana Curmatura- Varful Piatra Mica (1816 m)-coborare prin Saua Crapaturii pana in Zarnesti. A doua urcare in vara lui 2011 pe traseul Cabana Gura Raului-Cabana Curmatura- Vf. Turnu- Vf. Ascutit- Vf. La Om- coborare pe "La Lanturi" pana la Cabana Plaiul Foii. Traseul de anul acesta seamana cu cel din 2011 doar ca de data aceasta de La Om am continuat pe creasta sudica, trecand de varful Grind si parasind cre...

Ne-am intors in Danemarca cu ceva retineri si tanjind dupa locurile de acasa lasate in urma. De-ar fi fost vacanta oleaca mai lunga, amandoi ne-am intrebat privind pierduti pe fereastra, dar in zadar. A trebuit sa facem ceva, orice ca sa alungam nostalgia care ne cuprindea si iacata ne-am decis iute sa ne luam bicicletele si sa pornim agale spre prietenii nostri Aliona si colegul ei de proiect Mouloud, care locuiesc nitel mai la sud-vest de noi, la vreo 33 de km, in orasul Roskilde. Vremea excelenta, atipic trebuie sa admitem, soseaua excelenta, vantul (adiere mai mult) o mangaiere racoritoare. Am purces la drum. Dupa circa o ora si jumatate eram undeva prin campusul Universitatii Roskilde. Dupa o scurta dar necesara pauza am pornit patru juni intr-o plimbare spre fiordul Roskilde (impropriu spus fiord dar se pare ca aceasta denumire gadila orgoliul danez). Pe de alta parte, oraselul este printre cele mai frumoase locuri vizitate de noi pana in acest moment in Danemarca...