Marea Neagra vazuta din Balchik

In mod ciudat, pana in aceasta vara nu am avut oportunitatea sa trecem granita sudica a tarii noastre, pe teritoriul fratilor de necaz, Bulgaria. De aceasta data insa, fiind si foarte aproape campati, in Vama Veche, s-a ivit ocazia sa vizitam o parte din zona numita si Cadrilater, intre 1913-1940 teritoriu romanesc. Nu am petrecut decat cateva ceasuri, dar au fost momente incarcate cu experiente inedite, fiind insotiti si de prieteni buni cu care sa le impartasim.

Balchik este un oras-statiune ce ofera turistilor atat locuri pentru plaja, promenada la malul marii, restaurante si baruri cat cuprinde, dar si un pic de salbaticie alcatuita din poteci amenajate sau mai putin, care te conduc spre puncte mai inalte de unde poti admira litoralul bulgaresc al Marii Negre.

Orasul atrage nu doar printr-o organizare urbana placuta ochiului, clar facandu-se diferenta intre cartierele instarite si cele defavorizate, dar si printr-un cadru natural pe alocuri spectaculos, cu strate geologice la zi, maluri stancoase si dealuri cu versanti abrupti.

Hoinarind printr-un asemenea peisaj, am avut norocul sa nimerim in curtea a doi oameni extrem de primitori si dornici sa gazduiasca straini.

Acum pensionari, cei doi au reusit dupa o viata in domeniul asigurarilor sa-si construiasca cu propriile maini un adevarat complex turistic. Amenajata pe mai multe trepte pe un deal abrupt, casa celor doi are toate atuurile pentru a satisface nevoile unui turist, si totusi ramane, din dorinta proprietarilor, doar caminul mult visat.

Vadit dornici sa afle cat mai multe de la noi dar si sa ne impartaseasca povestea vietii lor, am fost primiti cu ospitalitate in "muzeul" lor. Am servit probabil cel mai bun vin din lume, si nu este un cliseu, dar faptul ca era din productie proprie, avea si o aroma ce te imbia la un al doilea pahar, al 3-lea si tot asa.

Am plecat in cele din urma de la ei, nitel mai fericiti evident, dar si infometati. Am decis sa ne oprim la unul din multele restaurante de pe plaja sa ne potolim foamea si stinge setea deschisa de vinul de casa. Salate exotice, ciorbe, rechin, toate stinse cu o Kamenitza, au facut experienta bulgareasca mai apetisanta.

 

Nu mai aveam mult timp de petrecut asa ca am decis sa mergem la una din principalele obiective turistice din Balchik si anume castelul de vara al Reginei Maria. Dupa alipirea Cadrilaterului in 1913, Balchik a devenit atractie pentru aristocratia romaneasca, inclusiv pentru familia Regala. Castelul nu poarta insa amprenta unui trai extravagant si opulent, tipic celui regal, ci mai degraba pare un refugiu pentru fosta regina fata de tumultul aristocratic. Mobilierul este unul modest care sa satisfaca nevoile de baza iar accesoriile de casa par a fi alese personal de regina din dorinta de a nu epata.

Turul de castel cuprinde si o plimbare prin gradina botanica, bogata in specii mediteraneene, inclusiv o sera unde cresc diverse specii de cactusi.

Astfel s-a incheiat vizita de o zi in Bulgaria de nord-est. Drumul de intoarcere a fost poate la fel de interesant ca si vizita in sine, cu un sofer de microbuz extrem de nemultumit de pretentiile "exagerate" ale turistilor si, bineinteles, de greutatile din societatea capitalista.
Fiind prima oara cand am vizitat aceasta tara, impresia a fost una indeajuns de placuta incat sa ne dorim o revenire.

Ne-nclinam!