Life is a never-ending journey

 Ideea de a realiza fotografii nocturne prin Copenhaga prinsese radacini in minte de multa vreme, insa ceea ce au lipsit pentru a prinde forma pixelata au fost dispozitia, timpul si o parte din echipament/software. Abia in aceste saptamani am reusit sa remediem toate lipsurile si sa surprindem cateva cadre. Cum cerul instelat aici e ca o oaza in desert, ne-am multumit cu peisajul urban, adica un numar restrans de cladiri care prezentau un oarecare interes arhitectonic interior si exterior. Din motive pertinente, cum ar fi prezenta unor imense santiere in zone cheie si o   aglomeratie specifica unei capitale de rangul Copenhagai, am fost "izgoniti din centru", multumindu-ne cu zone invecinate sau chiar periferice.

Intr-o senina duminica de toamna, cum rar se intalnesc prin locurile acestea, cu gandul de a evada din cotidian, fie si pentru foarte scurt timp, am pornit spre Helsingborg, un orasel situat pe coasta suedeza, dincolo de stramtoarea Øresund. Cum seara anterioara o petrecusem la prietena noastra, Aliona, ruta ne-a fost: Roskilde – Copenhaga – Helsingør (Dk) – Helsinborg (Se). Dornica sa ia o pauza de la activitatea stiintifica, Aliona s-a hotarat sa ni se alature in periplu. Zis si facut – dupa doua trenuri schimbate, ne-am imbarcat pe feribotul Tycho Brahe, care ne-a purtat doar 20 de minute intre Helsingør sau Elsinore (acolo unde acum mai bine de patru secole, Hamlet reflecta la dualitatea fiintei umane) si omonimul sau de peste stramtoare . Pe vas nu am avut ragaz decat pentru un pranz frugal si cateva poze . Dincolo de apa ne-a intampinat un orasel cochet, cu influente vechi, dar si cu o arhitectura contemporana evidenta. Hoinarind pe stradutele pedestriene, primul popas ...

Captivata de iceberg-uri, simteam totusi cum incet-incet ieseam in larg si, odata cu miscarea navei, a venit si raul de mare. Cum nu mai fusesem niciodata pe marea deschisa intr-o corabie de dimensiunile aceleia pescaresti, credeam ca nu voi fi afectata, dar se pare ca o zi si jumatate pana in fiord nu m-am putut bucura pe deplin de peisaj, desi era apa cat vedeai cu ochii si doar in vestul nostru indepartat se iteau din cand in cand munti razleti de pe coasta Groenlandei. A sosit si momentul in care apele s-au calmat, odata cu apropierea de fiordul Kangerdlugssuaq, aria de studiu/prelevare de probe sedimentare. Acum intelegeam cu adevarat configuratia unui fiord si realizam ironic ca lucrurile spuse de IPCC despre topirea ghetarilor nu sunt intru totul neadevarate, ci doar (putin?) exagerate. Din cauza conditiilor meteo neprielnice si a ghetii, a trebuit in vreo doua zile sa ancoram in fiordul Mikis, un loc linistit, folosit de navele de explorare si ...