In padure, pe carare

Prin crapaturi patrunde din nou frigul iar noi am iesit din hibernare. Printre ultimele zone ramase neumblate de catre noi in raza de comfort a casutei noastre este padurea din Hareskov (pleonasm pentru ca "skov" in daneza inseamna padure, dar, trecem si treceti cu vederea, nu-i asa?).
Cei cativa fulgi razleti au fost de-ajuns sa ne starneasca interesul si pofta de iesit iar nuantele albastrui care se insinuau pe cer n-au facut decat sa ne scoata mai repede din casa. Mai presus de toate, vroiam cu tot dinadinsul sa mergem in padure.

 

Ca o regula generala, padurilor din Danemarca le lipseste probabil cea mai importanta caracteristca si anume salbaticia. Obisnuiti cu padurile romanesti nu ne asteptam deci sa fim atacati de catre ursi bruni sau haite de lupi, poate doar de veverite furioase si flamande.

Mai mult, aveam sa descoperim ca padurea fusese miscorata pana la stadiul de petece rasfirate de foioase amestecate cu conifere.

Pana la urma noi am iesit la fotografiat nu la intocmit rapoarte de mediu, asa ca ne-am vazut linistit de cadre dar vigilenti la veveritele beligerante.

La orice rascruce de drumuri si pe orice carare am intalnit oameni, batrani si tineri deopotriva, pe jos sau pe biciclete, care savurau la fel ca si noi natura. 
Astfel ne-am hotarat sa revenim in Hareskov, pe biciclete data viitoare si schimband putin perspectiva.

Ne inclinam!