Plimbari hanseatice

Planurile pentru a pleca in nordul Germaniei fusesera stabilite inca de la intoarcerea din Suedia. Aveam tot ce trebuie, entuziasm, nerabdare si ceva banisori sa trecem strada sau, in cazul asta, sa trecem granita.

Toate bune si frumoase, drumetia a inceput, poate in stilul nostru caracteristic, aproape ratand autobuzul spre Hamburg. Dupa indelungi negocieri cu soferul, ne-a permis sa urcam la bord.

Calatoria a fost relaxanta si destul de scurta, circa 4 ore, autobuzul lasandu-ne la aeroportul din Hamburg. De acolo pana in centrul orasului am mai facut 20 de minute cu metroul.

Gara din Hamburg este la fel ca orice alta gara a unui oras mare, foarte aglomerata, turisti de toate nationalitatile si o populatie pestrita. Odata dotati cu harta orasului am pornit in recunoastere.

Arhitectura orasului imbina stilul medieval cu cel modern, in unele zone intr-un mod placut, intr-altele mai putin. Centrul orasului este dominat de impunatoarea si extraordinara cladire a primariei (Rathaus), prin fata careia misuna mii de turisti zilnic.

 Canalul din vecinatatea pietii centrale este impanzit de lebede sau pescarusi care nu se sinchisesc de prezenta oamenilor si chiar raspund la ademenirile acestora,deci si la ale noastre.

Zona din proximitatea centrului orasului ne-a atras de asemenea atentia, si, lasand harta din mana, am inceput sa cutreieram incotro credeam ca ar putea fi interesant.

Cum era si firesc, ne-am indreptat privirea si pasii si spre Elba, fapt ce nu aveam sa-l  regretam.

Sub Elba exista un tunel pietonal, construit la inceputul anilor 1900 si care inca este folosit, in principal in scop turistic.

Mergand in Germania a fost o buna oportunitate sa-l vizitam pe Sebi, prietenul nostru care studiaza la universitatea particulara Jacobs, din apropierea Bremen-ului. Impreuna cu el am vizitat atat Bremenul, unde ne-a fost un ghid priceput, precum si Hamburg-ul.

A doua zi am vizitat Bremen-ul, care, trebuie sa spunem, ne-a impresionat profund.

In centrul orasului, un obiectiv deosebit il reprezinta statuia muzicantilor din Bremen, binecunoscuta legenda a celor patru animale (magar, caine, pisica si cocos) care alunga o gasca de talhari dintr-un orasel, acestia fiind speriati de animalele care cantau. O alta atractie o reprezinta statuia protectorului orasului, Roland sau catedrala.

 In apropierea centrului orasului, denumite si Schnoor Strasse sunt niste stradute care aminteau de strada Sforii din Brasov, insa mai multe la numar si pline de micii negustori care pun spre vanzare obiecte de suvenir, produse traditionale, dulciuri si alte bunataturi.

 

Reusisem intr-o zi sa vizitam o sumedenie de locuri interesante iar fotografiile nu reusesc sa surprinda decat o mica parte din frumusetea acestui oras. 

Desi am fost plecati aproape toata ziua, nu ne saturasem, asa ca a doua zi ne-am hotarat sa vizitam Hanovra, situat la SE de Bremen, cam la o ora cu trenul. De data aceasta nu am mai avut parte de aceeasi vreme perfecta insa acest lucru nu a contat prea mult si nici nu ne-a taiat din elan.

Am invatat multe lucruri despre acest oras, spuse de cei mai invatati...

Un lucru constatat in toate cele 3 orase vizitate a fost frumusetea deosebita a cladirilor care gazduiesc primariile.

 

Pauza de masa facuta pe malul lacului a avut si ea ceva neprevazut. Am reusit cumva sa atragem toate ratele din jurul lacului si astfel masa noastra a devenit festinul micilor zburatoare.

Am reusit si de data aceasta sa ne bucuram asa cum stim si asa cum trebuie de ocazia de a vedea aceste minunate orase. Ii multimim si lui Sebi, si il salutam cu aceasta ocazie, pentru ca ne-a primit la el si ne-a insotit in turul oraselor.

Intoarcerea spre Copenhaga a fost oarecum trista, pentru ca stiam ca se terminase min-turul Europei de nord si in acelasi timp, Andreea trebuia sa se intoarca in Romania. Cu ultimele puteri, am vizitat si putin din Copenhaga, desi pe o vreme extrem de urata.

Asa s-au incheiat aproximativ doua saptamani de drumetit.

Numai bine!